Karmacoda - Evidence

De mult timp vroiam să zic și de ei, dar până de curând nu aveam cum pentru că duceam lipsă de material (găsisem doar 2-3 melodii). Pentru fanii Massive Attack, numele și influențele trupei o să-i facă să tragă imediat o concluzie. Uite ce zice wikipedia: "Karmacoda (whose name is an homage to Karmacoma, a song by British trip-hop collective Massive Attack, a nod to their impromptu formation (karma) and a description of their loop-based musical style (coda))".

Am ascultat de la ei albumul Evidence 2003, foarte bun. Îmi plac foarte mult "All that depth", "Where you sleep", "Firefly" și "Front of my room". Din păcate  pe primele două nu le-am găsit pe youtube.

Dacă am pomenit de Massive Attack asta nu înseamnă că sunt foarte asemănători. Ba dimpotrivă, aduc noutate în acest gen (lucruri gen partea de Risingson de la Massive Attack); pe scurt: loop-uri foarte misto, iar partea de vocal este foarte bună.

De pe Illuminate, 2007: "Skylines"

Site: Karmacoda

Interview

22.11 Concert Nouvelle Vague

În deschidere a cântat Cuantune, proiect început în primăvară de Elizabeth și Cruxfader. Din concertul lor mi-au plăcut vocea ei și sound-ul lor (chiar foarte interesant). Însă cred că Cruxfader ar fi trebuit să renunțe măcar parțial, dacă nu total, la partea lui de vocal - nu mi se pare că aduce ceva bun în plus, ba chiar deranjează pe alocuri. În orice caz, sunt de văzut.

Concertul Nouvelle Vague a fost de excepție, cele două soliste au creat o atmosferă foarte frumoasă - au alergat prin sală, au dansat cu publicul și în același timp mai și cântau (și pot spune că nici urmă de oboseală din partea lor). A se vedea în clipul următor. 

De un singur lucru îmi pare rău, că n-au cântat ”Dancing with myself”, în rest au cantat tot ce aveau ei mai bun. Merită văzuți.

Black Tape for a Blue Girl

Black Tape for a Blue Girl este o combinație interesantă de gotic, darkwave, etheral, dark cabaret. Se aseamănă cu Dead Can Dance, Godspeed You! Black Emperor, eventual Anathema și ar mai fi și alții, dar acestea sunt cele mai relevante. În ultima vreme le-am tot ascultat două albume.


The Lush Garden Within (1993), în ton cu GY!BE și DCD, și 10 Neurotics (2009), aici se vede dark cabaret-ul, sunt singurele de care am dat și deși am mai ascultat și câteva alte melodii n-am ascultat albume întregi. Trupa are la activ 10 albume, așa ca imaginea pe care mi-am format-o nu e tocmai completă.

The Lush Garden Within - ”Christ in the desert”:


The Lush Garden Within - ”Our future imagined”:


10 Neurotics - ”Rotten Zurich Cafe”  (n-am găsit decât varianta asta live):


10 Neurotics - ”Sailor boy”  (e interesant felul în care țin ei concertele):


10 Neurotics - ”The pleasure in the pain”:


Se observă o diferență mare între cele două albume și, pe bună dreptate, mă întrebam la un moment dat dacă e vorba de aceeași trupă. Line up-ul s-a modificat de vreo 3 ori destul de serios, așa că Black-Tape-for-a-Blue Girl-ul din din 2009 are în comun un singur om cu cel din 1993: Sam Rosenthal - chitara acustica, programming și clape. Pe channelul lui de youtube mai găsiți și alte înregistrări, mai mult din concerte.
Apropos, David Lynch se numără printre fanii trupei. Încă n-am reușit să aflu de ce trupa și-a ales numele acesta.

Channel Youtube: Sam Rosenthal
Saitul trupei: Black Tape for a Blue Girl

Endless Blue & Baxter

Am ascultat prima dată ”Low” de la ei, am mai căutat, i-am găsit și pe youtube, dar nu sunt foarte încântat de restul melodiilor (poate că ar mai merita ascultat  ”The Feeling”). 

Tot la fel am mai pățit si cu Baxter, am găsit o melodie care mi-a plăcut foarte mult, ”I can't see why”; după ce am ascultat și restul am fost destul de dezamăgit. 

P.S. - mă puteți găsi și pe:

Last.fm: Nikopo1

Youtube: Cristianos85

Nouvelle Vague

Nouvelle Vague este o trupă care a preluat melodii din curentul new wave și le-a interpretat într-o manieră bossa nova. Tare mi se pare faptul că cei trei termeni înseamnă cam același lucru în traducere Bossa nova = New Wave = Nouvelle Vague. De fapt, corect ar fi:

New wave + Bossa nova = Nouvelle Vague.

”Cover-urile” lor sună foarte bine și oferă o perspectivă nouă asupra melodiei originale. De exemplu să luăm ”Fade to grey” în ambele variante:





Sau, de la Depeche Mode - ”Just Cant get enough”:



Printre altele ar mai fi: ”Making plans for Nigel” și cover-ul după Joy Division - ”Love will tear us apart”.




Partea mișto e că vin în București pe 22 noiembrie, la Sala Palatului.
Detalii despre eveniment: Nouvelle Vague la Sala Palatului.

Holden

O trupă pe care o știu de mult timp (e a doua melodie care o am în lista de favorite pe youtube și am de ceva timp contul), cu care am făcut cunoștință prin videoclipul melodiei ”Ce Que Je Suis”. Mă rog, în mare am ascultat doar primul album, pe celelalte nu prea m-am uitat.

Tare aș vrea să văd Omul Pernă. Melodia e compusă de Ada Milea, îmi place foarte mult. Uite începutul piesei:

5.10 Morcheeba - Blood Like Lemonade

Frumos concertul. Ar fi trebuit să merg la el acum un an-doi; am cam depășit ”momentul” Morcheeba. Din frații Godfrey cred că  a fost prezent doar chitaristul, celălalt ori a fost absent ori nu l-am recunoscut (n-am fost foarte aproape de scenă). Din poze se pare că n-a fost. Sunet impecabil... în rest no comment.

” Blood Like Lemonade is a song 'about an ex-priest vampire bounty hunter, who goes around seeking revenge on bad guys and bandits, whose blood he drinks like lemonade'. ”





În deschidere a fost trupa Antartica, un proiect interesant format din Delia Opran (Dee) și Ciprian Lemnaru. Au lansare de album pe 1 noiembrie; sunt de văzut.

Hooverphonic

Deși sunt foarte cunoscuți, ultimele concerte ale lor (care apar pe last.fm - 2008) nu prea ies din zona Belgia-Olanda prea des. E păcat că nu o sa vedem prea curând un concert de-al lor și pe la noi în țară, sau măcar în zonă. În ultimele zile a ajuns a 3-a în topul trupelor ascultate de mine (potrivit last.fm; de, contul e nou).

Nu știu dacă chiar au fost influențați de Portishead, dar cert e că au un sound asemănător. ”2wicky” și ”Eden” sunt argumente foarte solide în acest sens.

Nu pot să nu pomenesc de ”Mad about you” și ”Jackie Cane”, cele mai cunoscute melodii ale lor. Tare mișto e intro-ul (dar și continuarea) de moschee din ”Jackie's Delirium”:

Godspeed You! Black Emperor

O trupă de post rock după spusele unora (deși conține numeroase alte influențe), GY!BE sunt din Montreal, Canada. Numele trupei este același cu titlul unui documentar despre a biker gang, din Japonia, denumită Black Emperors.

Trăsătura definitorie pentru această trupă este opțiunea pentru melodii foarte lungi; începând de la 6 minute și mergând până la 29 de minute, sunt alcătuite de obicei din mai multe secvențe, pe care le-au și întitulat. Folosesc la greu sample-uri luate de ici de colo, inclusiv de vocaluri (pe care le-aș asocia unei lumi postapocaliptice) , trec de la cimpoi la vioară apoi la chitara electrică, adaugă efect de gramofon peste melodii, etc.

Album preferat: F# A# (Infinity) - e cam cel mai bun zic eu. Îmi place deschiderea din ”Providence” (melodia de 29 de minute), citez:

”- D'you think the end of the world is coming?

- The preacher man says it's the end of time... he says that America's rivers are going dry. The interest is up, the stock market's down. You guys have to be careful walking around here this late at night. This... (no we don't mam I'm sorry) This is the perfect place to get jumped (...)”. Tot în genul e și cea din ”Dead flag blues”.

Componența trupei a variat foarte mult, ajungând la un moment dat la 20 de inși, dar în cele din urmă s-au hotarât la 9. Sunt cunoscuți pentru faptul că în concerte fac uz de ”film loops” pentru a oferi un context muzicii lor. Au o politică interesantă privind înregistrările la concertele lor: fanii au libertatea de a posta înregistrările de la concertele trupei; efect - unele melodii care încă nu au fost lansate sub o formă sau alta într-un album, dar care au fost cântate la concert, pot fi ascultate.

5.10 - 19.11 - 9.12

Până la anu' s-au anunțat câteva concerte mișto. Avem pe 5 octombrie Morcheeba la Sala Palatului, 19 noiembrie Anathema la Arenele Romane, 9 decembrie Yann Tiersen la Silver Church. Locația ultimului mi se pare extrem de prost aleasă din următoarele motive: e lungă sala și din spate nu vede mare lucru, iar cum spațiul e mic și aglomerația mare, o sa fie o îmbrânceală pe cinste.

Morcheeba vine în concert pentru promovarea ultimului album - Blood Like Lemonade - în care au revenit la formula originală. Probabil ca după albumele The Antidote și Dive Deep s-au prins și frații Godfrey că nu merge și au rechemat-o pe Skye Edwards - imaginea trupei (din motive evidente). La Anathema am fost și anul trecut în primăvară la concertul lor, mi-a plăcut foarte mult; cât despre Yann Tiersen, am început relativ recent să ascult studio albums-urile, nu ascultasem decât sountrack-urile facute de el; o să mă dau cu părerea cu altă ocazie. Până una alta îmi place de la el:

O melodie care îmi place mult de la Morcheeba:

Cinephile

Last.fm-ul e sfânt. Mult din trupele de trip-hop pe care le ascult acum în mod curent nu le-aș fi cunoscut fără el. Același lucru e valabil și în cazul Cinephile. Glasgow trip-hop.

Au 6 release-uri la activ, dintre care am ascultat și mi-au plăcut Volume One, Memento și Better Said. O voce narativă, o obsesie; ”raționamentul” din spatele numelui trupei îl găsim în melodia omonimă. Îmi aduce aminte de Arizona Dream și Johnny Depp. A se vedea melodia ”Old Home Movie”.

Mi-e greu să recomand o melodie sau alta cu gândul că o să comit o nedreptate. În mainstream s-au făcut cunoscuți prin ”What becomes of us?”, melodie care înțeleg că a apărut în serialul CSI: Crime Scene Investigation.

Aș fi vrut să pot trasa ușor niște influențe/asemănări pentru trupa asta, dar îmi dau seama că dacă pomenesc de una nu pot să nu pomenesc de multe altele. Așa că renunț.

Îmi plac melodiile foarte dark, dar ”Being Human” are un feeling cu totul aparte. Mă trec fiori de fiecare dată când se repetă sunetul acela de metal tensionat care intră în rezonanță / contorsionat (o altă descriere mai bună mi-e greu să găsesc). Vocalul sună perfect. Tare aș vrea să aud așa ceva live. (precizare: nu se aude prea grozav de pe youtube)

Destul de amuzant sunetul de jack scos din chitara și apropiat de ceva metalic din ”Somewhere Nowhere”. Lansarea noului album care marchează 10 ani de la ”What becomes of us?”, denumit Ten, va fi pe 10.10.10 . Neapărat o să îl iau și ascult.

site: http://www.cinephileonline.com/

myspace: http://www.myspace.com/cinephileonline

Some Place Simple

Am ascultat azi albumul live al Martinei Topley Bird intitulat Some Place Simple, pe care de altfel îl și anunțase la concertul Massive Attack.

Dacă în albumele precedente era trip-hop, în cel nou renunță destul de mult la aceste influențe. Foarte multe melodii reorchestrate (doar 4 melodii noi dintr-un total de 15), la fel cum le-am auzit la concert (deh, album live).

În general a mers destul de tare spre simplitate, lucru nu tocmai pe gustul meu. Partea bună la toată treaba asta este că îi pune mai bine în evidență vocea, cu un timbru foarte frumos. Din păcate față de melodiile deja cunoscute nu am remarcat chestii noi prea interesante.

Cea mai interesantă mi s-a părut ”Ilya”(ca idee) cu vocalurile de fundal făcute pe rând și puse pe loop. În ”Sandpaper kisses” a pus o chitară de grunge cu tentă de trip-hop. Din melodiile noi mi-a plăcut și ”Orchids”.

Din păcate n-am găsit pe youtube versiunea veche de la ”Poison” că să le dau embed la amândouă pentru comparație. În orice caz, ”versiunea nouă”:

Lansarea albumului e bine venită, pe langă melodiile noi mai vedem și evoluția ei.

Miranda Sex Garden

Trupa începe în 1990 prin formarea unui trio de madrigal şi debutează cu un album complet acapella. Primul album, Madra, este bazat pe versuri tradiţionale englezeşti. În timp, trupa evolueză spre o combinaţie de rock gotic, dark wave şi industrial, însă fară a renunţa la acele elemente evidenţiate în primul album. În acest sens, un exemplu foarte bun ar fi ”Wheel” de pe albumul Fairy Tales Of Slavery.

Mai spre industrial ar fi ”Transit”(cam asta ar fi melodia mea preferată de la ei), iar spre gotic ”Serial angels” de pe albumul amintit mai devreme(despre care au spus că au vrut sa evoce o ”seductive garden of earthly delights, full of colour and chaos”).

Goldfrapp

Goldfrapp = Alison Goldfrapp + Will Gregory

Alison Goldfrapp a colaborat la început cu Orbital și cu Tricky (oamenii aștia chiar se cunosc toți între ei?! ), iar în cele din urmă face trupă cu compozitorul Will Gregory, trupa preluând numele de familie al solistei. Rezultatul este o combinație unică de influențe, un ghiveci autentic de genuri. Deși știu ca au multe videoclipuri foarte interesante, majoritatea nu mai pot fi văzute (”content from EMI”). Compania asta e extrem de cretină, ce-și închipuie ei? Că dacă se uită lumea la clip-urile lor pe youtube vor scădea la greu vânzările? Au apus demult vremurile în care era promovată o singură melodie bună ca să cumperi albumul, iar când colo restul erau porcării (mă rog, nu e cazul Goldfrapp clar). Trupele să trăiască din concerte și din vânzări pentru fani. De multe ori un fan cumpără oricum albumul chiar dacă poate să-l descarce free de pe site-ul trupei.

Mai spre Industrial

Futuristic

Charlotte Gainsbourg

Este fiica lui Serge Gainsbourg și Jane Birkin și am ”cunoscut-o” ca actriță din filmele Lemming, 21 Grams și Antichrist. Apropos de asta, la un interviu a spus ca: ”I like to play roles different from myself so I can hide behind them” .

Recent am aflat că și cantă. Am ascultat ultimele două albume 5:55 și IRM și mi-au placut. La primul amintit a colaborat cu Air, Jarvis Cocker, Neil Hannon și cu producer-ul Radiohead Nigel Godrich, iar la al doilea a fost producer Beck. Cel de-al doilea album a fost facut în timp ce se filma Antichrist, lucru care s-a și reflectat (din spusele ei) în melodii. În aceeași perioada a fost rănită la cap, a facut un MRI - de unde și numele albumului (MRI tradus în franceză e IRM).

Melodiile care îmi plac cel mai mult sunt ”5:55”, ”Greenwich Mean Time”, ”Trick Pony”, ”La collectionneuse” just to name a few.

Endorphin

În spatele numelui Endorphin este un singur om, Eric Chapus. N-aș putea să mă dau cu părerea decât despre ultimul lui album ”Soon after the Silence”, restul n-am ascultat. Din ce am citit a cam umblat prin toată lumea (în cele din urma stabilindu-se în Australia), nu știu să zic în ce măsură s-ar reflecta asta în muzică. Poate că prin melodiile ”Nightime Butterfly”, ”Point Blank”, ”Shibuya” cu versurile în franceză, engleză, respectiv japoneză.

Lamb

O trupă pe care o cunosc de mult timp, sper să vină cu un concert și pe la noi. Mă enervează clipurile fan-made cu imagini de genul celor din al doilea video, mai bine ar pune doar melodia.

Luiza Zan & Sorin Romanescu

Crustation

Tot din Bristol e și Crustation, având ceva colaborări la activ cu Adrian Utley de la Portishead și cu Massive Attack. Au scos un singur album ”Bloom” in 1998, după părerea mea foarte reușit. Din păcate nu prea am găsit detalii pe net despre ei, iar site nu au. În afară de ”Purple” ar mai fi de ascultat și ”Down down”, dar pe-aceasta n-am găsit-o pe youtube.

Later edit:

Knowing - Jazzadezz

O noua melodie de la Jazzadezz. Trupa asta mi se pare cu totul deosebita, originala, si cred ca este singura de genul acesta de la noi. Am fost la un concert de-al lor prin martie si am fost placut impresionat. Albumul lor poate fi downloadat de pe site-ul lor www.jazzadezz.ro, free of charge. Cel mai mult imi place "Inimani mal", care de altfel da si numele albumului.

Sunday Munich

Am dat accidental peste trupa asta pe last fm. Un "ghiveci" deosebit de genuri, cu un sunet foarte intunecat, iar din punctul acesta de vedere ei imi aduc aminte de Godspeed You! Black Emperor ; chiar daca nu se aseamana ca stil, cei din urma nu-s usor de incadrat ca gen (sa zicem experimental), induc cam aceeasi stare. Ca elemente imi plac: vocea tipei, o chestie corala catolica din "Phone", chitara folosita cu slide sau efect de slide. Melodia care mi-a atras atentia asupra lor(e instrumentala):

Si cu vocea tipei ar fi:

Am vazut ca au si un cover dupa Pink Floyd la "Wish You Were Here", dar nu e reusit.

To Kill a Dead Man

Scurtmetraj de la Portishead (1994).

Chase the Tear

In acelasi stil cu ultimul album, Third, observ ca au evolutat spre simplitate, oarecum. Au trecut (cred) pe tobe sintetizate in toate melodiile din ultimul album si au un sunet mult mai "dark".

27.06 Concert Massive Attack - Heligoland

Cred ca e cel mai tare concert la care am fost anul asta. La fel ca in 2008, Martina Topley Bird a facut "incalzirea" iar in locul lui Ninja la tobe (plus alte instrumente) a fost un "naughty loop station", dupa cum chiar ea a spus, si calculatorul (cel din urma doar la una singura). Prima melodie a fost Intro de pe Quixotic, a capella.

A avut cateva instrumente de percutie si pentru background pe care le inregistra si le punea pe loop, iar vocea si eventual un instrument, chitara sau un sintetizator, le facea in timp real. A cantat si Karmacoma, prezentand-o drept: "a song I used to play with my old band". M-a impresionat mult, i-am ascultat albumele de pana acum si sunt chiar interesante.

Recomand "Ragga" (colaborare cu Tricky), "Baby blue", "Stevie's Day", "Sandpaper Kisses".

Desi pana la concert nu eram impresionat de ultimul album Massive Attack, acum il privesc cu alti ochi. Concertele au efectul acesta de a schimba perceptia prin asocierea album-concert, ne fac sa devenim subiectivi. Massive Attack au venit cu 2 tobosari - tobe sintetizate si normale, basist, chitarist, la clape-sintetizatoare a fost acelasi om care a fost la Roseland New York la Portishead. N-are rost sa insir numele membrilor trupei sau setlist-ul.

Mesajul nu este unul clar si, din ce am vazut intr-un interviu cu 3D si Daddy G, nici nu si-au propus unul clar. Toate citatele, datele, mesajele de pe ecran sunt instantanee din viata cotidiana si par a sugera ca totul a degenerat si nu suntem in stare sa vedem asta pentru ca ele eu devenit un zgomot de fundal raportat la viteza cu care ne miscam.

"Psyche" mi-a transmis prin chitara repetitiva, prin miscarile Martinei(aluzie la micarile unei papusi stricate) si mai ales prin repetarea obsesiva a ultimului vers "as I was set to fall in", o pierdere a identitatii ("dissolving who we are") in toate detaliile marunte in care ne-am ingropat. "Atlas air" transmitea un mesaj asemanator: "It took all the man in me to be the dog you wanted me to be".

"Risingson" - foarte puternica senzatia de vis, mai ales prin prisma luminilor ametitoare.

Pur si simplu m-au dat pe spate. Lumini, sunet impecabil, atmosfera, tot. Mesajele, pe ecranul din spatele trupei, cu citate celebre si apoi cu lista duratei initiale a arestului in diferite tari au fost aplaudate la afisarea "SUA nelimitat".

Heligoland

Prima data am auzit Unfinished Sympathy; ultimul album (2010) - Heligoland(dupa numele unui arhipelag din nordul Germaniei). Am ascultat ultimul album si chiar daca nu sunt foarte incantat, mi s-a parut interesanta promovarea albumului: 7 piese cu 7 filme scurte low budget. Pana acum au fost lansate primele 6.

Splitting The Atom - regia Baillie Walsh ( a facut si videoclipurile din perioada Blue Lines )

Flat Of The Blade - Ewen Spencer

Saturday Come Slow - Adam Broomberg, Oliver Chanarin

Psyche - John Downer

celelalte se gasesc pe site-ul lor.

Xploding Plastix