În deschidere a cântat Cuantune, proiect început în primăvară de Elizabeth și Cruxfader. Din concertul lor mi-au plăcut vocea ei și sound-ul lor (chiar foarte interesant). Însă cred că Cruxfader ar fi trebuit să renunțe măcar parțial, dacă nu total, la partea lui de vocal - nu mi se pare că aduce ceva bun în plus, ba chiar deranjează pe alocuri. În orice caz, sunt de văzut.
Concertul Nouvelle Vague a fost de excepție, cele două soliste au creat o atmosferă foarte frumoasă - au alergat prin sală, au dansat cu publicul și în același timp mai și cântau (și pot spune că nici urmă de oboseală din partea lor). A se vedea în clipul următor.
De un singur lucru îmi pare rău, că n-au cântat ”Dancing with myself”, în rest au cantat tot ce aveau ei mai bun. Merită văzuți.
Black Tape for a Blue Girl este o combinație interesantă de gotic, darkwave, etheral, dark cabaret. Se aseamănă cu Dead Can Dance, Godspeed You! Black Emperor, eventual Anathema și ar mai fi și alții, dar acestea sunt cele mai relevante. În ultima vreme le-am tot ascultat două albume.
The Lush Garden Within (1993), în ton cu GY!BE și DCD, și 10 Neurotics (2009), aici se vede dark cabaret-ul, sunt singurele de care am dat și deși am mai ascultat și câteva alte melodii n-am ascultat albume întregi. Trupa are la activ 10 albume, așa ca imaginea pe care mi-am format-o nu e tocmai completă.
The Lush Garden Within - ”Christ in the desert”:
The Lush Garden Within - ”Our future imagined”:
10 Neurotics - ”Rotten Zurich Cafe” (n-am găsit decât varianta asta live):
10 Neurotics - ”Sailor boy” (e interesant felul în care țin ei concertele):
10 Neurotics - ”The pleasure in the pain”:
Se observă o diferență mare între cele două albume și, pe bună dreptate, mă întrebam la un moment dat dacă e vorba de aceeași trupă. Line up-ul s-a modificat de vreo 3 ori destul de serios, așa că Black-Tape-for-a-Blue Girl-ul din din 2009 are în comun un singur om cu cel din 1993: Sam Rosenthal - chitara acustica, programming și clape. Pe channelul lui de youtube mai găsiți și alte înregistrări, mai mult din concerte.
Apropos, David Lynch se numără printre fanii trupei. Încă n-am reușit să aflu de ce trupa și-a ales numele acesta.
Am ascultat prima dată ”Low” de la ei, am mai căutat, i-am găsit și pe youtube, dar nu sunt foarte încântat de restul melodiilor (poate că ar mai merita ascultat ”The Feeling”).
Tot la fel am mai pățit si cu Baxter, am găsit o melodie care mi-a plăcut foarte mult, ”I can't see why”; după ce am ascultat și restul am fost destul de dezamăgit.
