Godspeed You! Black Emperor

O trupă de post rock după spusele unora (deși conține numeroase alte influențe), GY!BE sunt din Montreal, Canada. Numele trupei este același cu titlul unui documentar despre a biker gang, din Japonia, denumită Black Emperors.

Trăsătura definitorie pentru această trupă este opțiunea pentru melodii foarte lungi; începând de la 6 minute și mergând până la 29 de minute, sunt alcătuite de obicei din mai multe secvențe, pe care le-au și întitulat. Folosesc la greu sample-uri luate de ici de colo, inclusiv de vocaluri (pe care le-aș asocia unei lumi postapocaliptice) , trec de la cimpoi la vioară apoi la chitara electrică, adaugă efect de gramofon peste melodii, etc.

Album preferat: F# A# (Infinity) - e cam cel mai bun zic eu. Îmi place deschiderea din ”Providence” (melodia de 29 de minute), citez:

”- D'you think the end of the world is coming?

- The preacher man says it's the end of time... he says that America's rivers are going dry. The interest is up, the stock market's down. You guys have to be careful walking around here this late at night. This... (no we don't mam I'm sorry) This is the perfect place to get jumped (...)”. Tot în genul e și cea din ”Dead flag blues”.

Componența trupei a variat foarte mult, ajungând la un moment dat la 20 de inși, dar în cele din urmă s-au hotarât la 9. Sunt cunoscuți pentru faptul că în concerte fac uz de ”film loops” pentru a oferi un context muzicii lor. Au o politică interesantă privind înregistrările la concertele lor: fanii au libertatea de a posta înregistrările de la concertele trupei; efect - unele melodii care încă nu au fost lansate sub o formă sau alta într-un album, dar care au fost cântate la concert, pot fi ascultate.

5.10 - 19.11 - 9.12

Până la anu' s-au anunțat câteva concerte mișto. Avem pe 5 octombrie Morcheeba la Sala Palatului, 19 noiembrie Anathema la Arenele Romane, 9 decembrie Yann Tiersen la Silver Church. Locația ultimului mi se pare extrem de prost aleasă din următoarele motive: e lungă sala și din spate nu vede mare lucru, iar cum spațiul e mic și aglomerația mare, o sa fie o îmbrânceală pe cinste.

Morcheeba vine în concert pentru promovarea ultimului album - Blood Like Lemonade - în care au revenit la formula originală. Probabil ca după albumele The Antidote și Dive Deep s-au prins și frații Godfrey că nu merge și au rechemat-o pe Skye Edwards - imaginea trupei (din motive evidente). La Anathema am fost și anul trecut în primăvară la concertul lor, mi-a plăcut foarte mult; cât despre Yann Tiersen, am început relativ recent să ascult studio albums-urile, nu ascultasem decât sountrack-urile facute de el; o să mă dau cu părerea cu altă ocazie. Până una alta îmi place de la el:

O melodie care îmi place mult de la Morcheeba:

Cinephile

Last.fm-ul e sfânt. Mult din trupele de trip-hop pe care le ascult acum în mod curent nu le-aș fi cunoscut fără el. Același lucru e valabil și în cazul Cinephile. Glasgow trip-hop.

Au 6 release-uri la activ, dintre care am ascultat și mi-au plăcut Volume One, Memento și Better Said. O voce narativă, o obsesie; ”raționamentul” din spatele numelui trupei îl găsim în melodia omonimă. Îmi aduce aminte de Arizona Dream și Johnny Depp. A se vedea melodia ”Old Home Movie”.

Mi-e greu să recomand o melodie sau alta cu gândul că o să comit o nedreptate. În mainstream s-au făcut cunoscuți prin ”What becomes of us?”, melodie care înțeleg că a apărut în serialul CSI: Crime Scene Investigation.

Aș fi vrut să pot trasa ușor niște influențe/asemănări pentru trupa asta, dar îmi dau seama că dacă pomenesc de una nu pot să nu pomenesc de multe altele. Așa că renunț.

Îmi plac melodiile foarte dark, dar ”Being Human” are un feeling cu totul aparte. Mă trec fiori de fiecare dată când se repetă sunetul acela de metal tensionat care intră în rezonanță / contorsionat (o altă descriere mai bună mi-e greu să găsesc). Vocalul sună perfect. Tare aș vrea să aud așa ceva live. (precizare: nu se aude prea grozav de pe youtube)

Destul de amuzant sunetul de jack scos din chitara și apropiat de ceva metalic din ”Somewhere Nowhere”. Lansarea noului album care marchează 10 ani de la ”What becomes of us?”, denumit Ten, va fi pe 10.10.10 . Neapărat o să îl iau și ascult.

site: http://www.cinephileonline.com/

myspace: http://www.myspace.com/cinephileonline

Some Place Simple

Am ascultat azi albumul live al Martinei Topley Bird intitulat Some Place Simple, pe care de altfel îl și anunțase la concertul Massive Attack.

Dacă în albumele precedente era trip-hop, în cel nou renunță destul de mult la aceste influențe. Foarte multe melodii reorchestrate (doar 4 melodii noi dintr-un total de 15), la fel cum le-am auzit la concert (deh, album live).

În general a mers destul de tare spre simplitate, lucru nu tocmai pe gustul meu. Partea bună la toată treaba asta este că îi pune mai bine în evidență vocea, cu un timbru foarte frumos. Din păcate față de melodiile deja cunoscute nu am remarcat chestii noi prea interesante.

Cea mai interesantă mi s-a părut ”Ilya”(ca idee) cu vocalurile de fundal făcute pe rând și puse pe loop. În ”Sandpaper kisses” a pus o chitară de grunge cu tentă de trip-hop. Din melodiile noi mi-a plăcut și ”Orchids”.

Din păcate n-am găsit pe youtube versiunea veche de la ”Poison” că să le dau embed la amândouă pentru comparație. În orice caz, ”versiunea nouă”:

Lansarea albumului e bine venită, pe langă melodiile noi mai vedem și evoluția ei.