Madita - Madita

I've been listening to Madita's first album (Madita, 2005) and although I've been listening to it for some time now (first heard it about one or two years ago), I still enjoy her music. I find it difficult to associate a particular genre to it, probably because it has a bunch of musical influences, on top of which her voice fits perfectly. My favorite songs from this album are Ceylon, Monotony(could't find a youtube link), Has To Be You.

Phantogram

Phantogram is a trip-hop duo (Sarah Barthel and Josh Carter) which brings together strong percussion, a loud rhythmic guitar and some overlapping keyboards while most of the vocals are done by Sarah.

A phantogram is a form of optical illusion which uses a pair of images which can create a sense of depth if the observer is in the right position; an interesting name for a duo band.

The band has released an album called Eyelid Movies and several EPs. My favorite song from their album is When I'm Small which has a really nice guitar sound. I like the fact that they used a gramophone effect only on the drums - the other instruments have a clean sound.

From their Nightlife EP, Make A Fist and Turning Into Stone are also interesting.

A Mouthful of Diamonds, the first song from the album, reminds me of another band, The Whip.

Emilie Simon

Emilie Simon is a french artist of whom I became aware of through the soundtrack from La Marche de l'Empereur. Apparently, she was working on her second album, which had a winter/polar setting, when she was asked to compose the soundtrack for the french documentary.





She has a unique style, I find it pretty hard to find any resemblance between her and other artists.
My favorite studio album is Végétal (Le Vieil Amant and Dame de Lotus are from this album). Her next album, entitled Franky Knight, should come out by the end of this year.






Youtube Channel: EmilieSimonMusic
Website: http://www.emiliesimonmusic.com/

Björk: Biophilia released

First of all, I've decided to start writing in English (..you don't say...). I hope this might bring in new readers and I guess this won't bother any of my current readers as I am sure they will find no difficulty in reading my posts. Opinions&critique are welcome.

I've  listened to Björk's new album and it's quite different from the older ones. Although this is a very interesting concept album, I'm not quite into her new style. The voice is still the same, but I really don't like the experimental backing tracks. The new backing tracks are really supporting the whole idea of the album, they're very repetitive, almost mechanical, as if she is trying to say that the crystals are growing at a very slow pace (or the Universe evolves slowly compared to us for that matter).


L.E. The original videos were removed from youtube. I've put this Thunderbolt live video instead.
Later Edit: Still haven't figured out the new name for the blog.

Björk: Biophilia 27.09

Björk lansează un nou album, Biophilia, pe 27 septembrie care promite o schimbare serioasă de direcție în privința muncii sale. Din ce am observat (în postările ei de pe facebook și în melodiile noi) se conturează tematica albumului: „where nature and music meet. And structures in nature and structures in music, where they are simillar”. Pe youtube se găsesc câteva din noile melodii, inclusiv un videoclip (Crystalline) regizat de Michael Gondry, după cum ne-am obișnuit (a se vedea și filmul Tokio! la care a regizat și el o parte), dar și o melodie acapella. Melodia „Crystalline” are și o parte de dubstep de vreo 40 de secunde care pe cât de brusc începe, la fel de brusc se și termină.

Later Edit: Merită văzut și site-ul ei dedicat noului album, www.bjork.com, unde Björk explică geneza albumului (citatul e de-acolo).

Esthero

Esthero este o solistă/compozitoare din Canada ce folosește un amestec de chitară clasică, trompete, hip-hop (prin scratch-uri și loop-uri), strings. Se aseamănă cu Portishead și Bitter:Sweet în privința instrumentalului, iar vocea îmi aduce aminte și de Sade pe alocuri.

Numele de Esthero se poate referi atât la ea ca artist solo cât și la duo-ul ei cu producer-ul Doc McKinney. Are două albume lansate: Breath From Another (1998) și Wikked Lil' Grrrls (2005), iar acum lucrează la Everything is Expensive.

De pe primul album, îmi plac mult „Breath From Another”(mult spre hip-hop), „Country Livin' (The world I know)” și „Heaven Sent”. Mai ales chitara de pe ultima melodie menționată.






Al doilea album îmi aduce aminte de Bitter:Sweet, însă este destul de variat și el (ascultați „Wikked Lil' Grrrls” și apoi „Melancholic Melody” unde o dă în jazz curat).

Amstrong

Dacă de Antenne am fost destul de încântat, Amstrong (trupa din care pomenisem că se trag Antenne) nu mi-a lăsat o impresie deloc plăcută. Am ascultat albumul Sprinkler (1998) de la ei; dacă în primele minute am fost impresionat de sound-ul trupei, după ce am ascultat integral albumul odată n-am mai reușit să-l mai ascult încă odată cap-coadă. Majoritatea melodiilor sunt extrem de repetitive. De exemplu, prima melodie din album, „Everyday”, devine enervantă mai ales datorită unui loop cu tente de industrial (cu toate că sunetul agresiv este destul de impresionant la început) peste care variează niște synth-uri. Chiar dacă apar și niște tobe și vocalul mai târziu, melodia în ansamblul ei este mult prea lungă ( 7:36 ) pentru „cât are de spus”.

Din păcate nici restul albumului nu este impresionant, continuă în același ton - repetitiv, monoton - în cadrul unor melodii prea lungi. Melodii ceva mai „răsărite” ar fi:

Antenne

Antenne sunt o trupă, din Danemarca, de trip-hop ceva mai experimental cu ușoare nuanțe mai dark. Cei doi membri, Kim G. Hansen și Marie-Louise Munck, au facut parte anterior din grupul Amstrong.

Butterflies in My Stomach

10.06 Concert Hooverphonic

Unul dintre cele mai bune concerte de anul acesta, Hooverphonic au venit cu promovarea noului album The Night Before la Fratelli Studios, primul concert dintr-un club din turneul acesta (după spusele lor din concert).

Noul album aduce pe lângă o revenire la albumele mai vechi și o noua solistă, Noémie Wolfs, care aduce un suflu de nou în trupă. Au adus aminte de faptul că data trecută când au fost în România i-au văzut pe cei de la Morcheeba cu solista nouă de atunci (exemplu bun de așa nu), iar când le-a venit și lor rândul să schimbe solista - they took their time și au facut o alegere foarte bună.


Dacă înainte de concert nu eram foarte încântat de noul album, după mi-am schimbat radical părerea. Albumul mi se pare de două ori mai bun acum, este o diferență mare între a-i asculta live și a le asculta albumul acasă. Sonorizarea a fost excelentă, s-a auzit totul perfect.





Pe lângă faptul că au cântat multe piese de pe noul album, au interpretat și multe din piesele vechi care i-au făcut renumiți. Noémie nu a reușit doar să umple golul lăsat de vechea solista, Geike Arnaert, ci a adus lucruri noi în plus, iar melodiilor de pe albumele mai vechi le-a dat o interpretare originală.







M-a amuzat că au spus la un moment dat, pentru că n-au mai fost la niciun concert așa de aproape de bar, vor un rand de White Russian-uri în tradiția filmului preferat al lui Raymond Geerts, The Big Lebowsky, a.k.a. His Dudeness, The Dude.





Sper să mai vină pe la noi, a fost un concert genial.

10 iunie & 2 iulie, Hooverphonic & Lamb

Vara asta concertează pe 10 iunie Hooverphonic la Fratelli Studios și pe 2 iulie vine trupa Lamb în cadrul B’estfest. Cea de-a patra ediție B’estfest va avea loc în perioada 1-3 iulie într-un spațiu verde din nordul Bucureștiului, în zona Pipera-Tunari.


Hooverphonic vin cu promovarea noului album, The Night Before. Noul album este înregistrat cu o nouă solistă,  Noémie Wolfs, și sună chiar bine. De pe el cel mai mult îmi place melodia care dă și numele albumului.


Uite clipul lor apropos de schimbatul solistei: The Night Before.

Clipul oficial este:

Mono

Mono este o trupă japoneză formată în 1999, cu o componență de patru oameni și cântă post-rock cu influențe de experimental rock. Se aseamănă destul de mult cu Godspeed You! Black Emperor, fac uz de reverb, delay, distortion la greu pe chitări, însă fac acest lucru pe layer-e distincte și bine definite. În privința vocalului, aceeași chestie ca la GY!BE, nu putem vorbi decât de lyrics-uri (mai mult sau mai puțin legate de melodie) suprapuse peste insturmental - nu putem vorbi de o linie melodică separată.

False Flags

Un clip/melodie pe care am dat accidental acum câteva zile este ”False Flags” de la cei de la Massive Attack. După cum am observat în concertul de promovare de la Heligoland, dar și în concertul de acum 2 ani, 3D și Daddy G adoptă din ce în ce mai tare o atitudine de revoltă vis-a-vis multe din realitățile care ne înconjoară.

Clipul este excelent realizat și se potrivește de minune cu melodia. Melodia, chiar dacă nu este extrem de antrenantă ca ritm (e violentă fără a deveni zgomotoasă sau altceva în genul), sugerează imediat violența și starea de revoltă de care am pomenit mai devreme. Ea reușește să crească tensiunea cu pianul pe un ritm destul de lent, chit că are unele momente chiar pașnice (scoase din context). Versurile lui 3D sunt fix pe tematică:

”Parisian boys without your names

Ghetto stones instead of chains

Talk 'em down cause it's up in flames

And nothing's changed”

Revenind la clip, a fost o idee foarte interesantă de a potrivi un clip în slow motion - aparent calm -cu o melodie violentă ca mesaj. Ce putea fi mai sugestiv pentru acest mesaj decât om care aprinde și aruncă un cocktail molotov spre o mașină? Se citesc multe pe figura sa, în ochii săi se vede reflecția focului, iar pe șapca sa se vede scris offence pe o parte și defence pe cealaltă. Enjoy.

Lost Balance

Lost Balance este un grup spaniol de trip-hop, început în 2000 în Granada de către Isabel Benedi și Mariano Rodriguez. Experimentează destul de mult și nu au o formulă predefinită în care cântă; rolurile se pot interschimba atâta timp cât sunt amândoi mulțumiți de rezultate. Compun în izolare; au un home studio propriu, Somnambulist Studio, dovadă a devotamentului pentru music production.

În afară de un CD demo și 2 EP-uri au lansat două albume: Air Control (2001) și Alone In Multitudes (2004). Primul album e mai chill out, în special melodia ”Warped”. Însă, mai bizar sună melodia ”Deep” care mi-e greu s-o caracterizez/asociez cu ceva anume.






De pe al doilea album (mai bun zic eu)  în primul rând ar fi de ascultat ”These Days”. Îmi plac mult cum sună atât vocalurile cât și partea de chitară, efecte, beat din al doilea album.




Sună foarte bine și ”Then”, de pe același album, cu un sunet binișor mai dark și o chitară care iese în evidență ceva mai mult față de celelalte melodii.




Last.fm: Lost Balance.

Opgave

Am găsit undeva pe net că Opgave este un producător japonez. Pe last.fm e postat un articol despre el din Tokio Guerrillas Magazine. Un ritm puternic, pian, scratch-uri foarte bune și bucăți din replici din filme vechi (cred că în melodia ”Hiroshima” e o replică din Frankenstein de exemplu). ”Stiff legged” sună iarăși foarte bine, începe cu o melodie veche de pe o placă de gramofon și apoi schimbă brusc ritmul.

Mudville

În The New Yorker a spus cineva că acesta este post-Trip hop. În orice caz, sună foarte bine (mai ales prima melodie).

8mm - Songs to Love and Die By

Sean Beavan a produs și mixat pentru Nine Inch Nails (neoficial a fost chiar și membru NIN), Marilyn Mason, Depeche Mode, Guns N' Roses, No Doubt, etc.

El a făcut trupa 8mm împreună cu soția sa - Juliette Beavan - care se ocupă de partea de vocal. Cântă un trip hop cu influențe rock (oarecum de așteptat având în vedere trupele cu care a lucrat), o combinație plăcută de timbru vocal și chitară care se vede cel mai bine în ”Liar”.

Prefer varianta live față de cea de pe album; îmi place mai mult vocea ei fără efect (ca fapt divers am găsit o înregistrare live de la un post radio pe youtube).



N-am găsit de la ei decât un singur album, Songs to Love and Die By (2006), iar titlul albumului îl caracterizează perfect ca ”mood”. Seamănă oarecum cu albumul Out of Season, de la Beth Gibbons(Portishead) & Rustin Man(de la Talk Talk). Mai au încă trei albume lansate Opener(albumul de debut, sugestiv numele,2004), On A Silent Night(2008) și Love And Apocalypse(2010).






Îi găsiți pe:
Site:  http://www.8mmaudio.com/site/site.html
Myspace:  http://www.myspace.com/8mm

21 Hertz - Ocean of time

21 Hertz e o trupă din Suedia, cu o formulă tipică deja pentru trupe trip-hop: Karin Steneby (vocalistă), Christian Hörkkö (guitar, keyboards), Christian Ricci (bass și pads) și Sylvain Brochard (DJ). Au un singur album lansat până acum, Ocean of time. E folosită o combinație de slow-beats, fat bass, scratch-uri plus o chitară mereu pe chorus. Peste aceasta e băgat un efect de gramofon care se potrivește de minune cu timbrul vocei tipei, realizat cu efect (probabil), care pare să  vină direct de pe un disc de vinil.


Melodia preferată de pe album: ”Wave of time”