Endorphin

În spatele numelui Endorphin este un singur om, Eric Chapus. N-aș putea să mă dau cu părerea decât despre ultimul lui album ”Soon after the Silence”, restul n-am ascultat. Din ce am citit a cam umblat prin toată lumea (în cele din urma stabilindu-se în Australia), nu știu să zic în ce măsură s-ar reflecta asta în muzică. Poate că prin melodiile ”Nightime Butterfly”, ”Point Blank”, ”Shibuya” cu versurile în franceză, engleză, respectiv japoneză.

Lamb

O trupă pe care o cunosc de mult timp, sper să vină cu un concert și pe la noi. Mă enervează clipurile fan-made cu imagini de genul celor din al doilea video, mai bine ar pune doar melodia.

Luiza Zan & Sorin Romanescu

Crustation

Tot din Bristol e și Crustation, având ceva colaborări la activ cu Adrian Utley de la Portishead și cu Massive Attack. Au scos un singur album ”Bloom” in 1998, după părerea mea foarte reușit. Din păcate nu prea am găsit detalii pe net despre ei, iar site nu au. În afară de ”Purple” ar mai fi de ascultat și ”Down down”, dar pe-aceasta n-am găsit-o pe youtube.

Later edit:

Knowing - Jazzadezz

O noua melodie de la Jazzadezz. Trupa asta mi se pare cu totul deosebita, originala, si cred ca este singura de genul acesta de la noi. Am fost la un concert de-al lor prin martie si am fost placut impresionat. Albumul lor poate fi downloadat de pe site-ul lor www.jazzadezz.ro, free of charge. Cel mai mult imi place "Inimani mal", care de altfel da si numele albumului.

Sunday Munich

Am dat accidental peste trupa asta pe last fm. Un "ghiveci" deosebit de genuri, cu un sunet foarte intunecat, iar din punctul acesta de vedere ei imi aduc aminte de Godspeed You! Black Emperor ; chiar daca nu se aseamana ca stil, cei din urma nu-s usor de incadrat ca gen (sa zicem experimental), induc cam aceeasi stare. Ca elemente imi plac: vocea tipei, o chestie corala catolica din "Phone", chitara folosita cu slide sau efect de slide. Melodia care mi-a atras atentia asupra lor(e instrumentala):

Si cu vocea tipei ar fi:

Am vazut ca au si un cover dupa Pink Floyd la "Wish You Were Here", dar nu e reusit.

To Kill a Dead Man

Scurtmetraj de la Portishead (1994).

Chase the Tear

In acelasi stil cu ultimul album, Third, observ ca au evolutat spre simplitate, oarecum. Au trecut (cred) pe tobe sintetizate in toate melodiile din ultimul album si au un sunet mult mai "dark".

27.06 Concert Massive Attack - Heligoland

Cred ca e cel mai tare concert la care am fost anul asta. La fel ca in 2008, Martina Topley Bird a facut "incalzirea" iar in locul lui Ninja la tobe (plus alte instrumente) a fost un "naughty loop station", dupa cum chiar ea a spus, si calculatorul (cel din urma doar la una singura). Prima melodie a fost Intro de pe Quixotic, a capella.

A avut cateva instrumente de percutie si pentru background pe care le inregistra si le punea pe loop, iar vocea si eventual un instrument, chitara sau un sintetizator, le facea in timp real. A cantat si Karmacoma, prezentand-o drept: "a song I used to play with my old band". M-a impresionat mult, i-am ascultat albumele de pana acum si sunt chiar interesante.

Recomand "Ragga" (colaborare cu Tricky), "Baby blue", "Stevie's Day", "Sandpaper Kisses".

Desi pana la concert nu eram impresionat de ultimul album Massive Attack, acum il privesc cu alti ochi. Concertele au efectul acesta de a schimba perceptia prin asocierea album-concert, ne fac sa devenim subiectivi. Massive Attack au venit cu 2 tobosari - tobe sintetizate si normale, basist, chitarist, la clape-sintetizatoare a fost acelasi om care a fost la Roseland New York la Portishead. N-are rost sa insir numele membrilor trupei sau setlist-ul.

Mesajul nu este unul clar si, din ce am vazut intr-un interviu cu 3D si Daddy G, nici nu si-au propus unul clar. Toate citatele, datele, mesajele de pe ecran sunt instantanee din viata cotidiana si par a sugera ca totul a degenerat si nu suntem in stare sa vedem asta pentru ca ele eu devenit un zgomot de fundal raportat la viteza cu care ne miscam.

"Psyche" mi-a transmis prin chitara repetitiva, prin miscarile Martinei(aluzie la micarile unei papusi stricate) si mai ales prin repetarea obsesiva a ultimului vers "as I was set to fall in", o pierdere a identitatii ("dissolving who we are") in toate detaliile marunte in care ne-am ingropat. "Atlas air" transmitea un mesaj asemanator: "It took all the man in me to be the dog you wanted me to be".

"Risingson" - foarte puternica senzatia de vis, mai ales prin prisma luminilor ametitoare.

Pur si simplu m-au dat pe spate. Lumini, sunet impecabil, atmosfera, tot. Mesajele, pe ecranul din spatele trupei, cu citate celebre si apoi cu lista duratei initiale a arestului in diferite tari au fost aplaudate la afisarea "SUA nelimitat".